Profesori de treaba
Sau profi mai pe scurt. Sau de ce doamna Beldie a ramas doamna profesoara iar lui X-ulescu ii spuneam profu’ de geogra, sa zicem (In momentul in care apare a doua prescurtare inseamna ca e prof de prof)
Discutam recent cu T. si spunea de facultate, ca exista posibilitatea sa plece cu bursa in strainatate ca sa-si scrie lucrarea de licenta. Si ca ultima oara cand o vorbit cu profesorul coordonator, i-o zis ca e primul de sub linie. De ce? Din cauza mediei de pe cei 4 ani de studiu. T. e un tip foarte ambitios. La sfarsitului anului 1 de facultate a dat iar examenul de admitere si a trecut de la taxa la buget din toamna urmatoare. Insa, a continuat sa-i fie destul de greu in primii ani din cauza carentelor la unele obiecte destul de importante. De ce? Din cauza profilor de treaba din liceu. Da, ii cunoastem cu totii. N-au un tipar anume, sunt si tineri si batrani, stau pe hol cu elevii de vorba sau poate nu, in fine, un lucru il au in comun: sunt “de treaba”.
Nici aici nu e metoda anume. Ori nu te streseaza prea tare, ori nu se streseaza ei, poate ca nu-si iubesc prea mult meseria, sau ii iubesc/cocolosesc prea mult pe elevi. Oricum ar fi, sunt de treaba. Te menajeaza. Ca elev, iti sunt cei mai buni prieteni. Ca student insa, sau mai tarziu in viata, nu-ti vin decat vorbe “bune” in minte cand iti dai seama ca ai fi putut invata atatea lucruri la timpul lor, daca cineva n-ar fi fost atat de “de treaba”.
Fugim de obicei de lucrurile care nu prea ne produc placere si tocmai in anii in care te formezi ca om, ai nevoie de oameni care sa nu fie de treaba cu tine si sa te ajute sa intelegi disciplina ca pe un lucru bun. Si ca “suferintele” de moment (sa stai sa lucrezi o noapte exercitii de analiza matematica) isi au si ele rolul lor. Sunt oameni “de treaba” si in viata de zi cu zi. Si prieteni chiar. Si daca ai intrat in curentul celor “de treaba”, ai nevoie de un soc puternic ca sa iesi de-acolo. N-am sa repet discursul dirigentei: Munca, munca si iar munca! pentru ca, in ciuda cuvintelor, si dumneaei era, oarecum, de treaba. Ce sa faci totusi? Si ca sa nu arunc in aer doar probleme, iata si solutia: atitudinea.
De unde faci rost de atitudinea corecta insa? Poti pleca de aici, pentru inceput:
Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Leave a Reply