si daca cerul nu-i albastru peste tot?
Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
Cand eram mic visam foarte des. Sau cel putin cu impresia asta am ramas: ori pentru ca acum nu mai visez atat de mult, ori pentru ca nu reusesc sa-mi aduc aminte ce visez. Si din toata nebuloasa aia a viselor un lucru ma urmarea mereu: cerul. Lasand la o parte faptul ca de cele mai multe ori visam sfarsitul lumii si cerul avea tot felul de culori apocaliptice si vedeam nori care mai de care mai ciudati si corpuri ceresti inspaimantatoare, cerul m-a fascinat mereu in visele mele de mic copil. Un vis imi revine in minte in ultima vreme, data fiind si plecarea lui uae: eram undeva prin America, n-as putea spune daca faceam ceva anume, insa lucrul care mi-a atras atentia a fost cerul. Era la fel de albastru ca si acasa si, totusi, atat de diferit imi parea. E o obsesie de care n-am scapat nici acum, si cand am fost in Anglia, in urma cu 2 ani, asta era unul din lucrurile pe care le faceam la sfarsitul zilei: priveam cerul si incercam sa inteleg…
Copil fiind esti asemeni cerului: frumos sau urat, cer intotdeauna.
Cu ceva timp in urma priveam apusul din botanica. Printre raze apareau calareti si cai, dame si domni ferchezuiti, masini sau nave spatiale. Ce cautau acolo?
Visatori din nastere si pana inchidem ochii… asa e natura noastra.