In alta ordine de idei, Anca mi-a luat-o inainte cu Suplimentul ei de joi. Un site care sa adune la un loc mai tot ce tine de evanghelicii din Iasi, intalniri, conferinte, campionate si altele. De fapt, aveam un astfel de proiect in cap inainte sa apara Clujul Evanghelic. Insa, ca de obicei, ma trezesc cam greu sa pun si in practica ideile pe care le am. Deja au aparut Bucurestiul evanghelic, Constanta, Brasov si Valcea. Deci, Anca, ce zici de un Iasi Evanghelic?

Context: Marcu intră direct în desfăşurarea acţiunii, astfel că, primele 30 de versete din capitolul 1 prezintă 8 capitole din Matei. Într-un fel. Jill Carattini spune că, în Evanghelia după Marcu, ecuaţia divină nu este doar revelată clar, ci transmisă într-un mod urgent. Dumnezeu e aproape, Hristos a venit; dacă Îl cauţi, Îl vei găsi. În acest context, este prezentată şi vindecarea leprosului:

A venit la El un lepros, care s’a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I zicea: “Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.” Lui Isus I s’a făcut milă de el, a întins mîna, S’a atins de el, şi i -a zis: “Da, voiesc, fii curăţit!” Îndată l-a lăsat lepra, şi s’a curăţit. Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece numai decît, şi i-a zis: “Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.”

Uimeşte credinţa leprosului în primul rând, dar şi modul simplu şi eficient în care Hristos îl vindecă. Da, voiesc, fii curăţit! O experienţă care ar schimba cu adevărat un om care a fost nevoit să-şi trăiască viaţa până în acel moment la marginea societăţii. Dar ce uimeşte şi mai mult e faptul că în final, Isus îi spune să nu spună nimănui nimic. Şi totuşi, Hristos i-a schimbat viaţa, şi mă gândesc că atât ar fi putut face şi el: să tacă.

Dar omul acela, după ce a plecat, a început să vestească şi să spună în gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu mai putea să intre pe faţă în nicio cetate; ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El din toate părţile.

Nu o face, şi Marcu ne spune mai departe că, deşi el s-a bucurat sincer de vindecarea sa, neascultarea lui a avut consecinţe. Şi modul în care Jill Carattini conclude mă pune pe gânduri:

Mă înfior la gândul că purtarea mea greşită are consecinţe asupra lui Dumnezeu. Nici nu vreau să mă gândesc la abilitatea mea de a întrista Duhul Sfânt cu mânia mea, nebunia mea sau neascultarea mea. Nu vreau să mă gândesc de câte ori m-am pus în calea lui Dumnezeu, “reparând” catrastrofele prin care Duhul Sfânt ar fi putut ajunge la cineva, şi n-am ascultat instrucţiunile Lui simple, facându-L pe Isus să stea afară, în locuri pustii. Şi totuşi, nu este asta realitatea Crucii? Sunt liber să acţionez şi să reacţionez, să iau decizii şi să-i influenţez pe ceilalţi. Dar comportamentul are consecinţe; totdeauna este un preţ de plătit…

gânduri ce au pornit de aici